Ce poveste frumoasă noi am început
Cum ne plîngeam amîndoi de acelaşi trecut
Si cum destinele noastre s-au unit
Nici nu ştiu cum te-am nimerit
Îmi amintesc ce îndurerati ne vorbeam
Cat de pierduţi si nostalgici eram
Si cum incercam unul pe altul sa ne consolăm
Dar cine credea ca noi atît de sus o sa urcăm
Deşi căzuţi în pustiul nostru încolo
În abisul nostru trist si negru
Era încă ceva ce devenea totuşi mai acru
Eu începeam sa pierd încet, încet sensul cuvintelor
Iar tu eliberai agresivul suferintelor
Pe zi ce trece noi mai des comunicam
Iar de vechile prăpăstii ne îndepărtam
Sufletele noastre deveneau tot mai bogate
Iar amintirile noastre demult nu mai luau parte
Greu a fost cînd între noi veneau suflete sihasrte
Ce provocau între noi suspine si dezastre
Dar noi am fost puternici si am priceput
Ca de-asa suflete perfide
Nouă ne-a trecut
Acum totul e mirific, si plin de bucurie
Ca in sfarsit ne hranim cu multa duiosie
Nimeni nu se-ncumeta intre noi drumul sa strabata
Oricum e in zadar nu vor reusi sa ne desparta
bravo bai:*:* be happy:*
RăspundețiȘtergere