Din colţul unui geam privesc, peisajul ce-ncadreaza
Un frumos tablou pătat cu perlele ce-mi spun "închide-i si visează!"
Si visam ca eu zburam deasupra peisajului ceresc
Iar o perlă a urcat la mine sa mă linistesc
Am urcat călare iar aceasta m-a plimbat
Prin intiderea cea albă si mi-a arătat
Bunatatea lumii si brazi înalţi frumos imbodobiti
Iar copiii jucîndu-se în zăpadă si părînd cei mai fericiţi
Deschisa-i ochii în peisajul de abis afundat
Si-mi dau seama ca a fost paradisul ce s-a terminat
Dezamagita, inlacrimata, cobor privirea în jos,
Si cu stupoare eu descopăr ... realitate-ai fix pe dos.
Nu te lasa,mai scrie,n-are rost sa nu o faci...si eu ma mai pierd dar inca am speranta...scrie de acolo de unde urla din suflet,eu le voi citi pentru ca esti om,traiesti,durerea ta inca mai conteaza...marii poeti au murit...si au lasat din durere creatie...dar n-au avut norocul ca acea durere sa fie inteleasa cat timp erau in viata. SCRIE!
RăspundețiȘtergere