Cînd ochii îi închid în beznă si aceasta mă-nfioara
Privesc pustiul purpuriu si vad un chip de domnişoară
Un chip palid, un par negru, si o privire cristalină
Ce se apropie uşor de mine plangand fără odihnă
Eu tresar din pat, zbierand, uitîndu-ma în jur dezorieantata.
Si-mi dau seama ca a fost doar o imagine inventată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu