my thoughts: Viata

my thoughts: Viata

Deziluzia

Din colţul unui geam privesc, peisajul ce-ncadreaza
Un frumos tablou pătat cu perlele ce-mi spun "închide-i si visează!"
Si visam ca eu zburam deasupra peisajului ceresc
Iar o perlă a urcat la mine sa mă linistesc


Am urcat călare iar aceasta m-a plimbat
Prin intiderea cea albă si mi-a arătat
Bunatatea lumii si brazi înalţi frumos imbodobiti
Iar copiii jucîndu-se în zăpadă si părînd cei mai fericiţi


Deschisa-i ochii în peisajul de abis afundat
Si-mi dau seama ca a fost paradisul ce s-a terminat
Dezamagita, inlacrimata, cobor privirea în jos,
Si cu stupoare eu descopăr ... realitate-ai fix pe dos.

Planeta Ruginita

Din frunza verde cade aur
Coroana regelui se-apleaca la pamant
Si ne e frica de-acel balaur
Ce are sa vina cu raul in gand


Oh! Tu zana minunata,
Ce ai stralucit aici o data
De-ai ramane tu mereu,
Sa ne feresti de acel rau


Sa nu mai fie vant furtuna
Sa fie soare si noaptea luna
Sa ne ti tu inverziti tot tinpul
Iar coroana noastra sa cunoasca vesnicul.

Halal Prietenie

M-am saturat de figurile voastre cînd vine vorba de-ajutor
M-am saturat de prieteniile voastre false fără nici un viitor
Va băgaţi în sufletul meu cînd vine vorba de bani si combinatii
Dar cînd sunt căzută la fund va dati la o parte ca disperatii


Sunteţi atît de perversi încît m-am manjit si eu cu alifiile voastre
Mă uit în jurul meu si vad decît proşti si proaste
Ce de mult nu s-au mai oferit sa dea o mana de ajutor
Dar lasă ca roata se învîrte si voi fi eu în locul lor


Acum nu vad altceva între noi decît indiferenţă si va doare
Vine lacrima pe fata cînd mă salutati de la depărtare
Ca eu am invatat sa mă feresc de fraieri ca voi
si trec pe partea cealaltă numai cînd vad ca sunteţi doi


Va uitaţi la mine cu un zambet ironic si tăcut
Gandindu-va de la ceartă, cam cati ani au mai trecut?
Iar eu va răspund cu o indiferenţă grasă...
Prietenia oricum nu mai exista mai bine lasă.

De ce trece?

Mă aflu întru-un parc matur, in care demult mi-am pierdut copilăria,
În acel loc frumos în care acum mă apuca melancolia.
Un loc de paradis aşezat cu multe stele colorate,
Cu braduti mici frumoşi, însă decît unul se zareste de departe.
Inchid ochii în speranta ca timpul se va opri în loc,
Dar fără rezultate, îmi iau copilăria si o data cu ea o şterg din loc.

Groaza

Cînd ochii îi închid în beznă si aceasta mă-nfioara
Privesc pustiul purpuriu si vad un chip de domnişoară
Un chip palid, un par negru, si o privire cristalină
Ce se apropie uşor de mine plangand fără odihnă
Eu tresar din pat, zbierand, uitîndu-ma în jur dezorieantata.
Si-mi dau seama ca a fost doar o imagine inventată.

Ajutorul de aur neconditionat

De un catarg sunt legată de mîini si de picioare
Unde în acest peisaj doar mama mai poate fi soare
Căci cerul este ca de fum straşnic ameninţător
Si doar mama te calmează cu glasul ei mangaietor


Adu-ti aminte! Tu minte întunecată
Cînd marea invidioasa te voia moartă
Valul de un triumf malefic se ridica la cer
Din adancuri întunecate te-a scos acelaşi înger.

Doua scoici

Ce mult as vrea sentimentele sa le pot descrie
Sa-ti dai seama cînd vorbesc ca nu e o prostie
Ca atunci cînd îţi dau de veste a te iubesc,
Sa şti un lucru de la mine eu nu glumesc


Aste de mai sus sunt lucruri importante
Sa şti ca nu vorbesc lucruri deşarte
Iar eu îţi spun aievea ce gandesc
Tu eşti jumătatea mea si nu glumesc


De-ai şti tu ce viaţa fericită au doua scoici
Cum se unesc pe viata creaturile aste mici
Si cum rămîn ele nici de furtună nu sunt despărţite
Asa as vrea sa fim si noi ca doua scoici îndrăgostite

Speranta vie

Of, cer senin, cer senin
Cat as vrea la tine sa mai vin
Of, soare blînd, soare blînd
Cat as vrea printre norii tai sa plîng


Cer senin, cer senin,
De ce nu vrei la tine sa venim?
Ca suntem paseri călătoare
Si pentru tine suntem călăuzitoare.


Si tu soare blînd, soare blînd
Raza ta sa ne tina lumina-n gînd
Ca toamna cu primejdie o sa vină
Si nu mai apucăm următoarea raza de lumina.

Prima oara in vama

  Vama veche, e o plajă ca toate celelalte, are nisip de-o parte, iar de cealaltă apa. Însă are trei lucruri foarte speciale: Nu găseşti cocalari, poţi sta cu cortul gratis si vreau sa spun ca nu se compara nici cu cel mai luxos hotel de un catralion de stele, iar al treilea... poi, v-am spus ca e foarte special, Îţi lasă un gust mai mult decît dulce încă din prima zi cînd te duci acolo, ai senzaţia ca plaja vrea sa fi acolo, ca pur si simplu te cheamă tanjind după tine, ca e singura si vrea doar sa fie spectatorul mici tale povestioare trăită acolo. Bineinţeles pe lînga poveştile urîte cu drogati cu furatu pompei din fata cortului si a papucilor ce le-am păţit, sunt si povesti frumoase, hazlii, iar unele chiar puţin triste.Asa cum am păţit si eu, Povestea frumoasă e ca am avut momente si mai frumoase cu prietenul meu, de parcă plaja punea totul la cale iar noi doi trebuia doar sa trăim clipa.
Povestea hazlie... Aici sunt multe de povestit, cînd nu aveam un gram de sare la noi, s-au gîndit vanzatorii de porumb sa ne-o dea "cadou" (pur si simplu ne-au lăsat cu sarea în mana si au plecat). Doi "îndrăgostiţi" în plină zi dădeau plajei cele mai ciudate lecţii de amor pe care le poţi face în apa gen (scuba diving cu gura după omuletul chel evident asta făcea tipa), si sa fie tacîmul întreg, un om cu imaginatie prea bogată sa mai vadă si realitatea, stătea în costumul lui Adam si imita toţi actorii de acţiune cu atîta pasiune încît chiar si el credea ce face acolo. Însă exista si o povestioara puţin tristă si aceea ca o catelusa maidaneza ce era mai simţită decît toţi vamaiotii de pe plaja la un loc, era cu pielea iritată de la nisip, dar spun simţită deoarece, dacă venea la cortul nostru si vedea ca mîncăm, punea botul pe labe si stătea cuminte cu ochii închişi aşteptînd ceva de mîncare, la fel a fost si cînd a observat ca ne pregătim de plecare doar ca în loc a oftat puternic si-i se spargeau lacrimile pe nisipul prea ars de soare sa mai observe cineva.
Oricum, nu doar pe catelusa am întîlnit-o acolo, lînga noi era o tipa foarte de treaba, pictorita, însă nu ştiu cum făcea scamatoarea naibii ca în fiecare dimineaţă ieşea din cort cate un tip... În fine, un cort mai încolo era un bătrînel la vrea 50 de ani cam asa care stătea cu jumătatea lui o batranica tot asa cam la 16 ani, oricum nu e de mirare la ce te astepti de la un bătrînel exibitionist, era de treaba avea glume foarte bune nu tinea cont de varsta voia sa-i vorbesti la pertu, iar în fiecare seara ne strangeam cu toţii la un foc de tabara sa facem un gratar, vorba aia noi nu mai mîncăm?

Suflete pereche

Ce poveste frumoasă noi am început
Cum ne plîngeam amîndoi de acelaşi trecut
Si cum destinele noastre s-au unit
Nici nu ştiu cum te-am nimerit


Îmi amintesc ce îndurerati ne vorbeam
Cat de pierduţi si nostalgici eram
Si cum incercam unul pe altul sa ne consolăm
Dar cine credea ca noi atît de sus o sa urcăm


Deşi căzuţi în pustiul nostru încolo
În abisul nostru trist si negru
Era încă ceva ce devenea totuşi mai acru
Eu începeam sa pierd încet, încet sensul cuvintelor
Iar tu eliberai agresivul suferintelor


Pe zi ce trece noi mai des comunicam
Iar de vechile prăpăstii ne îndepărtam
Sufletele noastre deveneau tot mai bogate
Iar amintirile noastre demult nu mai luau parte


Greu a fost cînd între noi veneau suflete sihasrte
Ce provocau între noi suspine si dezastre
Dar noi am fost puternici si am priceput
Ca de-asa suflete perfide
Nouă ne-a trecut


Acum totul e mirific, si plin de bucurie
Ca in sfarsit ne hranim cu multa duiosie
Nimeni nu se-ncumeta intre noi drumul sa strabata
Oricum e in zadar nu vor reusi sa ne desparta

Natura e o dorinta

Noi oamenii, sa gîndim avem puterea
Ele, păsările, sa zboare au puterea
Fiecare dintre noi putem face ceva special
Lumea e ceva frumos, era chiar si în neandertal


Si omul poate zbura, dar nu prin natura lui
Vietatea mica însă, nu poate avea puterea cuvîntului
De ce omul trebui sa fie superior?
Am putea fi egali în ochii tuturor

Conversatie de dor

Tu: Eu stau acum si-aştept
      Orele greu mai trec
      Si-aştept mîine iar sa vi
     În braţele tale sa mă ti
Eu: Timpul greu o sa mai treacă
       Si dorinţa-ti va-nflori
      Însă mîine o sa-mi placă
     Al tău sărut de-a doua zi
Tu: Mă uit la stele si la tine
      Mă gandesc eşti iubire vieţii mele
     Sunt fericit simt din nou ca trăiesc
     Si pentru asta-ti multumesc
Eu: Vad o stea ce sta pe-un nor
      Parc-ai fi tu si mi-e dor
      Sa te sărut sa te tin în braţe
      Sa dansam ca trasi de ate
      Martor sa ne fie un cer întreg
     Eu tin la tine asta n-am s-o neg.
Tu: Seara trece ziua vine
       Mie-mi este dor de tine
      Dar eu te voi aştepta
      Si te rog nu mă uita
Eu: Nu te uit iubitul meu
      Eu te am în gînd mereu
      La noapte-am sa te visez frumos
      Te pup dulce, sa fi un somnoros.

Vina ta

Am inavatat sa zambesc
Am invatat sa iubesc
Am invatat sa te uit
Am invatat sa te alint
Am invatat sa te refuz
Am invatat sa mă amuz
Am invatat sa urăsc
Am invatat sa trăiesc
Am invatat sa te fraieresc
Si e numai vina ta!!!

Gresala ta

După toate întîmplate cu bune si cu rele
Mi-aminteam de-acele lucruri destul de uratele
Cate-mi mai făceai, si orbeşte mă-ncredeam în tine
Tu nu mă iubeai si-ti bateai joc de mine.
Tovarăşii-mi spuneau si te dădeau de gol,
Însă eu nu-i credeam eram orbită de-al tău dor.

Dorinte

Visul este o speranta
Iar speranta nu moare niciodata
Ascuta-ti inima,
Iar ea te va duce pe drumul visului tau.


Visele-ti sunt aripi si cu ele zbori spre cer
Zbori sus, departe, in locul unde cei din jurul tau nu sunt.
Acolo este lumea ta usoara ce ti-o doresti

Viata

Îngerul te duce pe un drum luminos

Demonul te conduce în întuneric

E o lupta între bine si rău

Iar tu eşti la mijloc

Toţi avem un drum diferit de traversat 

Dar la ce bun? 

Cînd ajumgem toţi în acelaşi loc neumblat!