... Si moartea e atat de linistita....

De cand eram mica imi placea sa scriu. Plecata parca pe furis de acasa stau in locul in care veneam mereu cand voiam sa fiu singura, ma bucur totusi ca e cald astazi macar soarele sa-mi incalzeasca sufletul... Of din nou acei ochi negrii ce ma bantuie de ceva vreme incoace... sunt intrebari fara raspuns si propozitii fara sens. tot de cand eram mica mi-am dat seama ca asa cum e la inceput asa e si la sfarsit, inainte sa te nasti nu stiai nimic poate cand ai sa mori va fi la fel, si defapt ce e viata? E un joc? E un test? E pur si simplu un film? Orice ar fi se termina tragic.. Mori! Mori, si poate nici macar amintirile nu le iei cu tine... si ce e de facut atunci? Dar oare de ce ma tot gandesc la asta in ultima vreme? Asta si doi ochii negri... Ma uit in jur si ma simt linistita, dar oare pentru cat timp? Ascult linistea, ma bucur de soarele care ma incalzeste, si totusi de ce toti bosorogii fac plaja tocmai aici si tocmai in septembrie.. Si perfect doi chiulangii de la scoala tocmai s-au asezat imbratisati fix in fata mea.... sunt bine nu ma deranjeaza, ma sprijin de copacul din spatele meu si inchid ochii... si din nou acea privire... Of! As plange.... dar nu mai am lacrimi sa o fac... si totusi ma simt atat de calma.... 

Stai linistit mosule nu scriu nici un bilet de ramas-bun... Poate daca asear aveam un pix si o hartie o faceam... dar poate nu reuseam nimic... abea mai vedeam terenul de fotbal casre era langa mine dar sa mai si scriu ceva.... si totusi aseara as fi smuls banci din  ciment si acum sunt atat de calma... de ce? Daca moartea ar fi atat e linistita m-as imprietenii cu ea, cu ea si acei ochi negrii. imi e dor sa-i vad sa-i tin in brate sa-i sarut... Dar cu siguranta nu as mai face asta niciodata, oh uite! se pare ca mai am lacrimi... Si mi-am promis ca nu voi mai plange pentru nimeni si nimic in lume... Dar hai sa fim seriosi nu-ti poti face astfel de promisiuni.. Sunt un amalgam de sentimente de stari de ganduri de intrebari de idei si totusi nimic nu ma ajuta... Poate e mai bine ca s-a intamplat asta, niciodata nu am stiut sa imi aleg persoanele din jurul meu, nu ma pricep la oamenii, nu mi-au placut niciodata oamenii nici copii, ma urasc si pe mine cateodata doar din simplul fapt ca sunt om... Am observat ca oricum nimic nu e la infinit nici macar aerul iesi de pe Terra ajungi in spatiu si s-a terminat... Si atunci, ce facem noi aici? Ce rost are ca mori acum sau ca mori mai tarziu? Si de ce ma intreb toate astea acum? E ciudat de cand eram mica si ma jucam cu fetele afara ca avem un iubit.. toate isi imaginau un baiat blond cu ochii albastrii eu vedeam doar doi ochii negrii, misteriosi, si cu o unda de rautate, si apoi cand te-am vazut prima oara m-am uitat in ochii tai, m-am intors cu spatele si am zis nu-mi pasa nu-mi place nu il vreau :) dar nu te pui cu inima care vede altfel lucrurile si uitat-te la tine doi ochi negrii, misteriosi, si un bad boy :) eram o ciudata cand eram mica nu-mi placeau desenele animate, nu-mi placeau eroii nici acum nu-mi plac abea asteptam sa apara desenul animat in care castiga partea negativa macar o data :) nu stiu ce inseamna asta.  E ciudat ieri eram in stare sa il arunc in fata masinii, azi ma gandesc la el si zambesc, nostalgic dar zambesc nu stiu cum as reactiona daca as l-as vedea acum.. probabil i-as trage o mama de bataie si apoi l-as lua in brate.. inca ma intreb daca nu cumva chiar are probleme cu capul nici un om normal nu reactioneaza asa pentru ca timp de 5 minute nu raspunzi la telefon. E prima oara cand simt ca m-as pisa pe el de orgoliu pentru ceea ce vreau, pentru ceea ce imi apartine dar stiu ca oricum sunt o persoana puternica si oricat as plange oricat m-as rani oricat de jos as fi cazuta tot am puterea sa ma ridic sa zambesc si sa merg mai departe, nu mi-a fost niciodata frica de sentimente intotdeauna le-am vrut le-am cautat oricare ar fi fost ele bune rele le vreau si daca ar fi sa mor, eu tot le vreau....





https://www.youtube.com/watch?v=IdX_FfxlxdU