vineri, 12 septembrie 2014

Iadul Meu

 Pereti de caramida se crapa in jurul meu,
Parca astept sfarsitul lumii, atat mi se pare de greu
O voce imi sopteste “esti la pamant”
In timp ce tavanul e luat cu totul de vant.

Nu ascult nimic, desi aud atat de multe
Voci, curenti, bubuituri, toate invalmasite,
Incerc sa strecor un zbierat chinuit
Insa degeaba totul in jurul meu a murit.

Deschid ochii, in pustiul ce tocmai a aparut
Trag aer in piept si simt totul prea linistit… Prea placut
O mana ce ma ridica la cel apare,
Apoi incepe totul ca o continua reluare.

Imi vine sa tai bucati din mine, sa le arunc pe rug
Vreau sa scap de acest cosmar si incerc sa fug.
In zadar, parca sunt titnuta de elastice
Apuc in disperare raza de lumina, intunericul nu-mi da pace.

Incepe sa fie placut un pact cu sufletul vandut,
Acel moment cand iti dai seama ce ai facut.
Pe o foaie alba, sase picaturi de sange
Acordul tau nescris ce bogatie iti aduce.

Apoi ma trezesc inrt-o camera complet goala,
Intuneric peste tot, sunt inauntru sau afara?
Punandu-ma in genunchi  incerc sa ma caiesc
Aud in capul meu decat “am sa te plesnesc”

Tip infricosata dar in zadar
Acela era raul iar eu nici nu aveam habar.


Dintr-o data cad in gol, cu tot trecutul meu in fata
Parca ma scurg de-a binelea pe langa toata acea harta
Aud un glas angelic, ce ma striga neincetat
Iar acesta a fost cosmarul ce s-a terminat.

Bucuroasa in capul oaselor ma ridic
Atunci, vad doi ochi ce ma privesc demonic.
Ridic capul sus si cu spatele drept,
Privesc fara frica si-mi dau seama ca ce facusem nu a fost corect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu