Pereti de caramida se crapa in jurul meu,
Parca
astept sfarsitul lumii, atat mi se pare de greu
O
voce imi sopteste “esti la pamant”
In
timp ce tavanul e luat cu totul de vant.
Nu
ascult nimic, desi aud atat de multe
Voci, curenti, bubuituri, toate invalmasite,
Incerc
sa strecor un zbierat chinuit
Insa
degeaba totul in jurul meu a murit.
Deschid
ochii, in pustiul ce tocmai a aparut
Trag
aer in piept si simt totul prea linistit… Prea placut
O mana ce ma ridica la cel apare,
Apoi
incepe totul ca o continua reluare.
Imi
vine sa tai bucati din mine, sa le arunc pe rug
Vreau
sa scap de acest cosmar si incerc sa fug.
In
zadar, parca sunt titnuta de elastice
Apuc
in disperare raza de lumina, intunericul nu-mi da pace.
Incepe
sa fie placut un pact cu sufletul vandut,
Acel
moment cand iti dai seama ce ai facut.
Pe
o foaie alba, sase picaturi de sange
Acordul
tau nescris ce bogatie iti aduce.
Apoi
ma trezesc inrt-o camera complet goala,
Intuneric peste tot, sunt inauntru sau afara?
Punandu-ma
in genunchi incerc sa ma caiesc
Aud
in capul meu decat “am sa te plesnesc”
Tip
infricosata dar in zadar
Acela
era raul iar eu nici nu aveam habar.
Dintr-o
data cad in gol, cu tot trecutul meu in fata
Parca
ma scurg de-a binelea pe langa toata acea harta
Aud
un glas angelic, ce ma striga neincetat
Iar
acesta a fost cosmarul ce s-a terminat.
Bucuroasa
in capul oaselor ma ridic
Atunci, vad doi ochi ce ma privesc demonic.
Ridic
capul sus si cu spatele drept,
Privesc
fara frica si-mi dau seama ca ce facusem nu a fost corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu